Fundația Dacica

A fost odată ca niciodată un nobil dac puternic și bogat. Atât de puternic, încât le-a cerut oamenilor săi să îndrepte un vârf de munte, ca să-și construiască pe el o cetate. Atât de bogat, încât și-a permis să aducă imense cantități de piatră de la mare depărtare pentru fortăreața sa.
Priveliștea amețitoare înspre zările locuite de zei, zidurile albe, turnurile falnice și splendida scară de piatră, palatul său înconjurat cu un imens pridvor, templul cu coloane, obiectele de preț, aduse de negustori străini de peste mări și țări sau făurite chiar în cetate – toate erau semnul unui om respectat și temut.
Au trecut anii, deceniile, un secol și jumătate, iar cetatea a ajuns la amurgul său. Nu știm ce au făcut urmașii nobilului nostru, cât s-au supus regilor vremii sau cât au fost de stăpâni pe dava lor, dar știm că sfârșitul cetății noastre de poveste a fost adus de romani, care au cucerit-o și distrus-o.
Secole după secole pădurea a crescut peste cetatea dărâmată și părăsită, veghind peste prețioasele ruine, având grijă să nu lase zidurile să se ducă la vale și ținând laolaltă măruntaiele fortăreței. Veacuri la rând pădurea seculară a fost singurul tovarăș în singurătatea și pustiul parcă fără capăt al cetății.
Au venit apoi căutătorii de comori și au răscolit-o, după aceea arheologii și au cercetat-o. Localnicii au luat piatră din ea, pentru gospodăriile lor: un fel de a prelungi viața cetății, care acum trăiește și în casele oamenilor.
Apoi am venit noi, o mână de oameni iubitori de cetate, care ne adunăm în fiecare an și o sărbătorim. Nu știm exact câți ani are, dar nici nu contează. Contează că singurătatea Pietrei Roșii a luat sfârșit.
Ne-am întâlnit și în acest an, la cea de-a cincea ediție a Zilei cetății Dacice Piatra Roșie. Ne-am bucurat împreună, am povestit despre cetate, am vizitat-o, am mâncat bucate dacice, am ascultat chemarea tulnicului și am aflat lucruri interesante despre plantele de leac ale dacilor, iar câțiva copii-minune ne-au învățat cum se luptau dacii.
Le mulțumim tuturor celor care au participat, pentru răbdarea cu care au ascultat prezentările, pentru efortul de a urca în cetate, pentru voia bună și curiozitatea lor. Le mulțumim partenerilor noștri, Primăria Boșorod și Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina, care ne-au fost alături prin reprezentanții lor, dl primar Tiberiu Cacuci, dl viceprimar Ovidiu Cacuci, dl Alin Alimpesc, director PNGMC, dna Cătălina Drăgoi, biolog PNGMC. Le mulțumim lui Gligor Adrian Borza, pentru atelierul dedicat plantelor dacilor, și lui Cătălin Rădulescu, pentru că a chemat ploaia cu tulnicul. Mulțumim arheologilor Iosif Vasile Ferencz și Mihai Căstăian, care au răspuns întrebărilor oaspeților. Mulțumim echipei Pensiunii Dacica – tanti Ioana, Onu, Mariana, Nița, Florin și Teodora – pentru tot efortul depus. Mulțumim pentru ajutor doamnelor Neli și Ana, lui Ștefan și Ionuț, lui Cătălin și Claudiu. Mulțumiri lui Marius Toader și Adrian Robe, care au imortalizat evenimentul. Nu îi uităm nici pe jandarmii care ne-au așteptat în cetate, nici pe tanti Cornelia, care îngrijește cetatea și ne-a tăiat bilete (cu zero lei). Nu în ultimul rând, le mulțumim minunaților copii Ovidiu, Mihai și Maria, care au muncit enorm ca să se pregătească pentru această zi și să îi inițieze pe copiii veniți în vizită în trasul cu arcul, aruncatul cu sulița și lupta cu săbiile.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.